"Căci ni se va naște un copil, ni se va da un fiu, și guvernarea va sta pe umerii Lui, și numele Lui se va chema Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii" (Isaia 9:6).

Mulți creștini citesc Isaia 9:6 în fiecare an în timpul Adventului - cele patru săptămâni care preced Crăciunul - pentru a sărbători nașterea Prințului Păcii, Isus Mesia.

Mesia era unsul lui Dumnezeu, un rege care va instaura pacea lui Dumnezeu prin Israel, care va guverna conform standardelor de dreptate ale lui Dumnezeu și va domni peste toate națiunile pământului (Psalmii 2:6-7).

Regatul mesianic

Isaia a făcut multe profeții despre Mesia care va aduce pacea în lume. Isaia ne spune că nu numai că Mesia va salva Israelul, ci și oameni din toate națiunile vor fi atrași de împărăția lui. Mulți oameni vor dori să trăiască după dreptatea lui Dumnezeu, să primească judecățile lui Dumnezeu și să trăiască în pace unii cu alții (Isaia 2:1-5).

În împărăția mesianică, Dumnezeu va soluționa disputele dintre oameni și națiuni. Conflictele armate vor înceta: "Își vor bate săbiile în pluguri și sulițele în cârlige; neamul nu va mai ridica sabia împotriva neamului și nu vor mai învăța războiul" (Isaia 2:4).

Armele destinate dominației și distrugerii vor fi folosite pentru a planta semințe și a recolta recolte. În loc de a folosi armele ca instrumente de moarte, ele vor fi folosite pentru a susține viața. Nu va mai fi nevoie de academii militare pentru a pregăti soldați pentru război. Pacea lui Dumnezeu se va extinde la fiecare națiune de pe pământ.

În împărăția mesianică, întreaga creație va fi readusă la ordinea sa naturală, bucurându-se de pacea pe care o oferă Dumnezeu: "Lupul va locui cu mielul, leopardul se va culca cu capra, vițelul, leul și puiul de un an împreună, și un copilaș îi va conduce" (Isaia 11:6).

Când va veni Mesia, El va vindeca oamenii de boli și necazuri: "Atunci se vor deschide ochii orbilor și urechile surzilor vor fi destupate; atunci șchiopul va sări ca o căprioară, și mutul va striga de bucurie" (Isaia 35:5-6). Mesia îi va salva pe oameni de păcatele lor, restabilind pacea cu Dumnezeu: "Dar El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre, a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre, a fostpedeapsa care ne-a adus pacea a fost asupra Lui și prin rănile Lui ne-am vindecat (Isaia 53, 5).

Cuvântul ebraic pentru pace este shalom. Conceptul de shalom este mai larg decât definiția noastră obișnuită a păcii ca fiind absența conflictului. Shalom reprezintă viața așa cum a vrut-o Dumnezeu. Este caracterul complet și integral al vieții.

Împărăția mesianică este întruchiparea shalomului lui Dumnezeu, unde bolnavii sunt vindecați, păcatele sunt iertate, iar oamenii trăiesc în pace unii cu alții. Totul este readus la starea sa normală. Shalomul reprezintă viața așa cum a fost ea prevăzută în Grădina Edenului înainte ca Adam și Eva să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu.

Pacea din Eden

În Eden nu existau boli, nici afecțiuni, nici foame, nici durere sau suferință de niciun fel. Înconjurați de frumusețe și în armonie cu creația, Adam și Eva erau plini de dragoste pentru Dumnezeu și unul pentru celălalt. Lumea era ordonată conform scopurilor lui Dumnezeu.

După ce Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva după chipul Său, Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a spus: "Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și supuneți-l. Stăpâniți peste peștii din mare și peste păsările din cer și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ" (Geneza 1:28).

Viața lui Adam și a Evei a fost plină de scopuri. Li s-a dat autoritatea de a conduce creația lui Dumnezeu. Au avut ocazia de a crea o civilizație care să reflecte planurile lui Dumnezeu, construind o cultură pe fundamentul neprihănirii lui Dumnezeu. În loc să împlinească scopurile lui Dumnezeu și să se bucure de pacea lui Dumnezeu, ei au fost seduși de ispita lui Satana (Geneza 3:1-5). Au urmărit cunoașterea și înțelepciunea în afară dede Dumnezeu, alegând să își urmărească propriile interese și ignorând decretele lui Dumnezeu.

În păcatul lor, au pierdut shalomul. Ignorând standardele lui Dumnezeu cu privire la bine și rău, oamenii nu au mai fost capabili să trăiască în pace unii cu alții. Fiul lui Adam și al Evei, Cain, și-a ucis fratele Abel din gelozie. Pacea a fost înlocuită de violență și vărsare de sânge.

Câteva generații mai târziu, Biblia ne spune: "Domnul a văzut cât de mare ajunsese răutatea neamului omenesc pe pământ, și că orice înclinație a gândurilor inimii omului era tot timpul numai răul." (Geneza 6:5) În loc să construiască civilizații care să-L onoreze pe Dumnezeu, s-au construit culturi care să onoreze oamenii și să urmărească interesele proprii în afara lui Dumnezeu (Geneza 11:1-11). Nu a existat nici osemn al shalomului lui Dumnezeu.

Putem trăi din nou în pace?

Biblia ne spune că sursa conflictului uman este pasiunea păcătoasă care Îl respinge pe Dumnezeu și călăuzirea Duhului Său: "De unde vin certurile și de unde vin luptele dintre voi?" (Iacov 4:1).

"Căci carnea dorește ceea ce este potrivnic Duhului, iar Duhul ceea ce este potrivnic cărnii; ele sunt în conflict între ele, ca să nu faceți ceea ce vreți voi" (Galateni 5:17). Lăsați la voia noastră, suntem incapabili să facem pace. Dorințele noastre păcătoase și interesele personale continuă să ne stea în cale. Dacă nu ne putem asigura pacea de unii singuri, atunci care este calea noastră spre pace?

Trebuie să recunoaștem că suntem săraci cu duhul. Nu avem capacitatea interioară de a trăi singuri în conformitate cu dreptatea lui Dumnezeu. Trebuie să mărturisim că încercările noastre de a face pace sunt afectate de interesele noastre personale. Shalomul este dincolo de atingerea noastră. Nu putem readuce lumea la starea ei corectă.

Iacov 4:9 ne spune: "Plânge-ți starea ta păcătoasă, smerește-te înaintea Domnului, și El te va înălța. Pocăiește-te de păcatul tău și întoarce-te la Dumnezeu pentru vindecare." Biblia ne învață să plângem, sau să ne plângem, starea păcătoasă a inimii noastre. Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, căutând iertarea și neprihănirea Lui. Făcând astfel, primim binecuvântarea lui Dumnezeu și obținem intrarea în împărăția Lui (Matei5:3-6).

Shalomul este un dar de la Dumnezeu. Este un produs secundar al neprihănirii lui Dumnezeu. Este binecuvântarea care vine atunci când suntem într-o relație corectă cu Dumnezeu și cu semenii noștri, dar poate fi primit doar atunci când Îl acceptăm pe Isus ca Prinț al Păcii, Mesia care restaurează shalomul.

Nu pace, ci sabie

În capitolul 9 din Matei, Isus împlinește profeția din Isaia 35:5-6, vindecând bolnavii. Mesia este angajat într-o slujbă de vindecare, redând oamenilor sănătatea fizică, iertând păcatele și eliberând oamenii de opresiunea demonică. Prințul Păcii îndeplinește scopurile lui Dumnezeu, introducând o Împărăție a Shalomului.

Isus vindecă un șchiop și îi iartă păcatele (Matei 9:1-8), învie o fată din morți și vindecă o femeie bolnavă (Matei 9:18-26), vindecă doi orbi (Matei 9:37-31) și alungă un demon (Matei 9:32-33). Dar nu toată lumea l-a primit pe Isus și binecuvântarea lui de shalom. Liderii religioși nu l-au primit pe Isus ca fiind Mesia. L-au respins, spunând: "Este prin prințul demonilor că elalungă demonii" (Matei 9:34).

Isus era îngrijorat pentru poporul lui Israel, spunând că erau "hărțuiți și neajutorați, ca niște oi fără păstor" (Matei 9:36). Autoritățile religioase erau oarbe din punct de vedere spiritual. Nu recunoșteau autoritatea lui Isus și nu serveau nevoile poporului. Astfel, Isus le-a dat ucenicilor Săi autoritatea spirituală "să alunge duhurile necurate și să vindece orice boală și orice neputință" (Matei10:1).

El i-a trimis într-o călătorie misionară pentru a-i vindeca pe cei bolnavi și pentru a proclama venirea Împărăției lui Dumnezeu (Matei 10:7-8). Unii i-au primit pe ucenici prin practicarea shalom-ului: oferindu-le ospitalitate și asigurându-le nevoile în timp ce ei slujeau în comunitatea lor (Matei 10:11-13). Alții i-au respins pe ucenici, așa cum îl respinseseră pe Isus (Matei 10:14).

Isus le spune ucenicilor Săi să nu se îngrijoreze atunci când oamenii îi resping. Ca ucenici ai lui Isus, ei trebuie să se aștepte la respingere. "Dacă capul casei a fost numit Beelzebul, cu cât mai mult membrii casei lui!" (Matei 10:25). Calea lui Isus este singura cale spre shalomul lui Dumnezeu. Pacea nu poate exista în afara lui Isus, Prințul Păcii. A-L accepta pe Isus, înseamnă a-L accepta pe Dumnezeu și dreptatea Sa.A-L respinge pe Isus înseamnă a respinge autoritatea lui Dumnezeu, slujirea lui Dumnezeu și scopurile lui Dumnezeu pentru creația Sa.

De aceea, Isus spune: "Oricine Mă va recunoaște înaintea altora, îl voi recunoaște și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; iar pe oricine Mă va tăgădui înaintea altora, îl voi tăgădui și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ. Nu am venit să aduc pacea, ci sabia" (Matei 10:34-35). Supunerea față de Isus și față de domnia Sa ca Mesia al lui Dumnezeu este singura noastră cale spre pace.Orice altă încercare de a face pace este o afirmare a propriei noastre dreptate, un efort irosit de a stabili propriul nostru simț al binelui și al răului în lume.

Fie Îl primim pe Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, primind astfel binecuvântarea shalomului lui Dumnezeu, fie Îl respingem pe Isus și experimentăm consecințele mâniei lui Dumnezeu. "Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Mai degrabă, temeți-vă de Cel care poate distruge și sufletul și trupul în iad." (Matei 10:28). Isus este foarte clar. Pacea este legată de Prințul Păcii. Nu putem aveaCând primim un slujitor al Evangheliei, Îl primim pe Isus, care este Evanghelia, căci El este singurul care poate aduce mântuirea lui Dumnezeu în lume.

Calea noastră spre pace presupune să murim față de noi înșine și să trăim pentru Isus. Trebuie să-L prețuim pe Isus mai presus de orice, chiar și de cele mai importante relații din viața noastră: "Cine iubește pe tatăl sau pe mama sa mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cine iubește pe fiul sau pe fiica sa mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10:37).

Trebuie să ne pocăim de dorința noastră păcătoasă de a ne proiecta asupra lumii propriul nostru simț al binelui și al răului. Trebuie să ne lepădăm de noi înșine și să-L urmăm pe Isus (Matei 10:38-39). Calea Lui este singura care este dreaptă și care duce la pace și fericire. Deși putem suferi cu Isus pentru o vreme, pacea noastră veșnică este asigurată de Prințul Păcii.

Isus domnește ca Prinț al Păcii

Promisiunea de pace din Isaia se va împlini prin Isus, atunci când El își va desăvârși împărăția. În acea zi, vom experimenta plinătatea shalomului lui Dumnezeu. Așa cum a fost în Eden, nu va mai exista suferință și durere. Vom experimenta plinătatea prezenței lui Dumnezeu alături de noi, așa cum a intenționat El încă de la începutul creației.

Iar Isus va guverna împărăția lui Dumnezeu ca Prinț al Păcii.

"Și am auzit un glas puternic dinspre tron, care zicea: "Priviți, locuința lui Dumnezeu este acum în mijlocul poporului și El va locui cu ei. Ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi moarte, nici jale, nici plângere, nici strigăt, nici durere, căci vechea ordine a lucrurilor a trecut" (Apocalipsa 21:3-4).

Fie ca așa să fie. Vino, Doamne Iisuse, instaurează pacea Ta pe pământ!